Bine ați venit!

Merhaba! Hoş geldiniz! Bine aţi venit pe blogul ,,Lumea Turciei"(Türkiye Dünya)! Am creat această pagină la sugestia bunei mele prietene Ely, căreia îi mulţumesc pentru idee. În acest blog se va discuta despre artişti turci, seriale şi filme care m-au impresionat, locuri frumoase, obiceiuri şi multe altele. 

Nu sunt scriitoare, scriu ceea ce îmi trece prin minte și ceea ce simt. Nu sunt profesionistă în ale muzicii, ascult cu inima și cu sufletul și mai apoi cu restul. Poate ajută și faptul că am cântat și eu puțin acum ceva timp și faptul că în ultimii ani am ascultat muzică cât nu am ascultat toată viața mea; de la operă, muzică latino, muzică italiană, muzică franțuzească, muzică sârbească, muzică grecească, muzică arabă și acum muzica turcească. O diversitate de stiluri, de limbi, de trăiri și sentimente. 

Sunt curioasă de fel, îmi place să descopăr și să învăț lucruri noi, poate de aici s-a născut și dorința de a călători în această lume a Turciei. Am fost în Turcia de două ori însă mai mult la mare, nu în vizită. Am fost în trecere și prin Istanbul și recunosc că are un mister aparte, urmează să îl descopăr cu altă ocazie. Însă interesul meu pentru această lume a venit odată cu serialele turcești. O prietenă ce e actriță de profesie urmărea ,,Suleyman Magnificul” și ne-a spus că turcii sunt actori buni, așa că am urmărit din curiozitate. Și m-a prins si pe mine febra. Am urmărit diverse seriale de atunci și sunt de aceeași părere, turcii au într-adevăr actori buni. Mai apoi am descoperit că nu au doar actori buni ci și cântăreți la fel de buni, poeți, fotografi și nu numai. Pe toți aceștia îi voi prezenta aici în noua mea casă, ce e deschisă pentru oricine e pasionat de cultura turcă sau pentru oricine e curios să o descopere. Pentru fiecare postare am încercat să mă documentez cât mai bine și să ascult cât mai mult așa că în spatele fiecărei postări e muncă dar și mult suflet.

Nu în ultimul rând, țin să menționez că nu vorbesc limba turcă, momentan știu doar câteva cuvinte pe care le-am învățat prin intermediul renumitelor seriale turcești însă plănuiesc să învăț cât mai multe.

Gata cu vorba...vă doresc călătorie plăcută!

SEZEN AKSU-VOCEA ISTANBULULUI

Sezen Aksu (pe numele său de fată Fatma Sezen Yıldırım) s-a născut la data de 13 iulie 1954, în Sarayköy, Denizli, Turcia. Denumită de public "Regina pop-ului turcesc" sau "Mica vrabie" (Minik Serçe), Sezen este cântăreaţă, compozitoare, producătoare şi este o adevarată icoană în Turcia. De-a lungul carierei sale a reuşit să vândă peste 40 milioane de discuri în întreaga lume. Împreună cu buna sa prietenă, Ajda Pekkan, este considerată a fi fondatoare a bazelor muzicii pop turceşti din perioada anilor 70.

"Cântam în cor şi am realizat că vocea mea era mai puternică decât a celorlalţi", a mărturisit artista. Părinţii artistei nu erau de acord cu pasiunea ei pentru muzică şi vroiau sa o vadă medic sau inginer aşa că obişnuia să aştepte ca aceştia să plece şi apoi se ducea pe balcon şi cânta. Sezen Aksu dezvăluia faptul că: "Îndată ce am realizat că am acest dar, iar părinţii mei se opuneau acestei idei, obişnuiam să aştept să iasa la film sau pur şi simplu să iasă; stingeam lumina, ieşeam pe balcon şi mă uitam pe stradă pentru a vedea oamenii adunându-se pentru a mă asculta" După terminarea liceului s-a înscris la "Institutul Local de Agricultură" însă s-a retras pentru a se dedica chemării sale.

Sezen a lansat prima sa melodie ''Haydi Şansım''(Hai norocul meu) în anul 1975 sub numele de Sezen Seley. Cu toate acestea, abia în anul următor a reuşit să se facă remarcată prin melodia ''Olmaz Olsun'' (Mi-aş fi dorit să nu se fi întâmplat niciodată) care a ajuns să fie numărul 1 în topurile turceşti. Primul său album, intitulat ''Serçe'' (Vrabie), a fost lansat în anul 1978.

În anii 80, Sezen a avut o relaţie atât profesională cât şi romantică cu Onno Tunç. Din colaborarea celor doi s-au născut melodii care şi-au lăsat amprenta asupra muzicii pop turceşti din perioada respectivă. Printre acestea se enumeră: Sen Ağlama (Nu plânge), Git (Pleacă).

Muzica sa a atins un alt prag al maturităţii în anii 90. În acest an a co-produs cel mai bine vândut album al său: ''Gülümse'' (Zâmbet).  Melodia ''Hadi Bakalım'' (Vino acum) de pe acest album a devenit un hit atât în Turcia cât şi în Europa şi a fost publicat ca şi single în Germania. După despărţirea de Tunç în anul 1995, lansează albumul ''Işık Doğudan Yükselir'', albumul ce îi deschide porţile către Europa şi îi crează un nume şi în afara ţării natale. Anul următor a prezentat ''Düş Bahçeleri'' (Grădini de vis) ca tribut către Tunç, care şi-a pierdut viaţa în urma prăbuşirii avionului personal. În 1997 a dăruit publicului un alt album intitulat: "Düğün ve Cenaze" (Nunta şi înmormântarea). Titlul probabil se poate pune pe seama dispariţiei omului cu care a împărţit ani din viaţa sa dar şi iubirea pentru muzică.

S-a întors la rădăcinile sale prin albumul  "Adı Bende Saklı" (Numele său e ascuns în mine) prin intermediul căruia a început să folosească sunete experimentale, făcând muzica pop turcească să atingă noi culmi. În albumele următoare a continuat cu acest trend. Dintre acestea se disting:"Deliveren","Şarkı Söylemek Laz" (Trebuie să cânt),"Yaz Bitmeden" (Înainte ca vara să se încheie). În 2005 a scos pe piaţă două albume:''Bahane'' (Scuză) şi  "Kardelen" (Ghiocel). Tot în acest an a apărut în filmul documentar  "Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul", în care a interpretat  "Istanbul Hatirasi".

În 2009 a lansat  albumul intitulat "Yürüyorum Düş Bahçelerinde". Acest album conţine cântece noi originale precum şi cântece mai vechi compuse de Sezen pentru alţi solişti.

Sezen Aksu se remarcă ca fiind prima artistă turcă care a compus şi a interpretat propriile melodii iar stilul său eclectic şi influenţele diverse reflectă multiplele sale faţete ca artistă. Sezen îmbină cu succes folkul tradiţional estic şi muzica populară vestică, chiar şi unele aspecte ale rockului tradiţional.
Acest lucru i-a permis să comunice lumii versurile sale profunde şi emoţionale iar muzica sa este preferată de toate categoriile de vârste.

Sezen Aksu nu este cunoscută doar pentru vocea sa remarcabilă ci şi pentru implicarea sa în societate şi interesele sale. În 2008 a colaborat cu National Geographic, pentru care a cântat "Dansoz Dünya" pentru a acompania  videoclipul lor realizat cu ocazia sărbătoririi Zilei pământului (Earth Day). De asemenea, a promovat campanii care sprijină acţiuni caritative la nivel mondial, printre acestea se numără acordarea unei şanse la educaţie a copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat.

Considerată de mulţi ca fiind o poetă lirică, melodiile sale tratează în mod comun ideea de singurătate. Acest aspect reiese din melodia "Gülümse", în care spune: "Sunt atât de singuratică încât nu am nici măcar o pisică". Se spune că melodiile sale subliniază fragilitatea emoţiilor umane, reflectă asupra condiţiei umane şi a sentimentelor profunde precum cele de iubire şi remuşcare. "Muzica mea este ca Turcia, ca Anatolia", spunea. Refuzând să se supună oricăror limite, Sezen a publicat o carte numită "Poeme în devenire", care este o colecţie de versuri a peste 400 de cântece ale sale. 

Compozitorul şi pianistul turc Fahir Atakoglu considera că: "Limba turcă nu este o limbă care sună bine, nu este muzicală precum engleza sau franceza; însă cu artişti precum Sezen, pentru prima oară cuvintele turceşti au devenit mai muzicale, a început să spună ceva mult mai profund, nu mai era simplă". Sper ca dânsul se referă la limba turcă de sine stătătoare că nu e muzicală. Pentru că atunci când limba turcă întâlneşte muzica, devine plăcută şi plină de sens şi încărcătură emoţională. Aceasta este părerea mea, desigur. Dar când vine vorba de muzică limba turcă nu are de ce să invidieze celelalte limbi, e minunată, iar versurile sunt impregnate de metafore. Muzica turcă atinge sufletul, dacă ştii cum să o asculţi.

Am ascultat-o pe Sezen cu ani în urmă cântând un duet cu tenorul Alessandro Safina. Au trecut anii. Câutând informaţii despre Ajda Pekkan, am redescoperit-o pe Sezen Aksu şi nu ştiam de unde îmi este cunoscută. Shame on me că am uitat! Dar poate aşa a fost să fie pentru că pe atunci nu eram aşa coaptă la minte ca acum. Acum am altă percepţie despre muzică şi parcă ştiu să ascult altfel. Poate are  legătură şi antrenamentul pentru că ascult mult şi din multe stiluri.

În concluzie, Sezen Aksu este o artistă multifaţetică. Poetă, compozitoare, interpretă, Sezen a ştiut să se reinventeze şi să se redescopere mereu. A îndrăznit, a luptat, a rupt bariere şi a triumfat ducând muzica turcă pe culmi înalte. Vocea sa, puternică dar şi sensibilă şi fragilă în acelaşi timp, atinge pe oricine. Nu contează dacă înţelegi limba sau nu, asta e frumuseţea muzicii, are un limbaj universal pe care fiecare îl poate simţi, indiferent de naţionalitate. Nu doar vocea îi este expresivă, ci şi chipul. Îmi inspiră calm dar şi tandreţe. În muzica sa se revarsă, asemeni unui râu, toată fericirea, durerea, neputinţa, disperarea, drama, lupta, singurătatea unui popor.

Îşi merită pe deplin numele dat de către admiratori, acela de regină a muzicii pop turceşti. Desigur fiecare public îşi numeşte artistul preferat în fel şi chip, aşa cum simte şi există şi subiectivitatea născută din sentimentele nutrite pentru artistul în cauză.

 

Baclava

Zilele trecute îmi aminteam de călătoriile în Turcia, două la număr. Am fost în principal la mare, nu au fost călătorii de explorare, să le spunem aşa. Am vizitat puţin dar pentru a vizita mă voi întoarce când se va putea. Când am plecat am rămas cu două lucruri care mi-au plăcut la ei:  muzica şi mâncarea. Dacă închid ochii parcă retrăiesc şi acum acea ''Turkish Night'' de la hotel. Totul aşezat frumos, mâncare care mai de care mai apetisantă şi o muzică misterioasă care răsuna pe fundal. Apoi dansurile la care am fost invitaţi şi noi...

Pentru că sunt pofticioasă şi mare fan dulce, am decis să scriu despre ceva foarte dulce, şi anume despre baclava.

Se consideră că prima versiune de baclava a fost gătită de asirieni în secolul VIII IdH prin adăugarea de miere şi nuci măcinate peste foi groase de aluat pentru paine, copt în anticele lor cuptoare încălzite cu lemne. 

Navigatorii şi negustorii greci, călătorind către Mesopotamia, au descoperit delicioasa baclava inspirată dupa această reţetă rudimentară. Au fost fascinaţi de gustul acesteia şi au decis să aducă reţeta şi în Atena. Grecilor li se recunoaşte marele merit de a fi descoperit, în jurul sec. al III-lea IdH, arta de a întinde aluatul până când acesta ajungea să fie subţire ca o frunză (gr. Phyllo) care va purta numele de aluat Phyllo şi, care avea o textură fină, total diferit de cel asirian ce era asemănător cu pâinea. În scurt timp, în marile bucătării ale nobilimii din Grecia se coceau imense tăvi cu baclavale, însă numai la ocazii speciale. Armenii, având regatul în calea Drumului Matăsii şi al Mirodeniilor, au îmbunătăţit reţeta baclavalei adăugându-i scorţişoară şi cuişoare. Arabii, au introdus în reţetă apa de trandafiri şi cardamonul. Reţeta turcească pune accent pe folosirea fisticului măcinat şi a siropului din miere de albine. O variantă egipteană a baclavalei foloseşte în plus de toate ulei de portocal. În Iran există o versiune mai uscată de baclava, care e tăiată în formă de romburi mai mici şi aromată cu apă de trandafiri. Prin urmare, se poate spune că  reţeta baclavalei suferă modificări în funcţie de ţară şi de gusturile populaţiei.

În secolul al XV-lea otomanii invadează Constantinolopolul şi expansiunea lor cuprinde mare parte din teritoriul Asiriei şi întregul teritoriu al regatului Armeniei. Pentru patru sute de ani, până la decăderea Imperiului Otoman, bucătăria Curţii Otomane de la Constantinopole va deveni capitala artei gastronomice a Imperiului. Odată cu evoluţia nivelului de trai de la Înalta Poartă, pentru a satisface nevoile crescânde ale Imperiului Otoman, au fost angajaţi mari meşteri, artizani şi sculptori pentru construcţia palatelor şi a locuinţelor luxoase ale paşei, vizirilor sau a altor membrii ai aristocraţiei. Au fost angajaţi şi mari meşteri bucătari şi brutari. În acele vremuri, meseria de cofetar era o artă practicată cu precădere de către brutari, deserturile constând în general din diverse produse de patiserie, printre care şi baclavaua. Marii meşteri bucătari şi brutari/cofetari angajaţi la palatul sultanului, făceau parte din diverse etnii: armeni, greci, persani, egipteni, asirieni şi, ocazional sârbi, unguri şi chiar francezi. Aceştia au avut o imensă contribuţie la dezvoltarea artei culinare în interiorul Imperiului Otoman. Trebuie menţionat că, la inceputuri, bucătăria otomană era lipsită aproape complet de deserturi. Astfel că, baclavaua şi-a adjudecat locul întâi în preferinţele sultanului şi a aristocraţiei otomane reţeta fiind caracterizată de două ingrediente nelipsite: miere şi fistic. Baklavaua a devenit un desert cunoscut în jurul anului 1600 fiind apanajul clasei bogate. Atunci existând chiar o tradiţie ca în fiecare zi de 15 a Ramadanului, în cadrul unei sărbători numită Baklava Alayı, sultanul permitea supuşilor săi să guste aceast deliciu imperial. Treptat au început să apară micile pravalii care vindeau produse de patiserie pentru clasa de mijloc dar, până în jurul anului 1923, Palatul Sultanului a fost considerat cea mai renumită academie culinară a Imperiului Otoman. 

Desertul preferat al celor de la palat, se credea că baclavaua ar avea proprietăţi afrodisiace, datorită ingredientelor principale, mierea şi fisticul (considerate a fi afrodisiace, dacă erau consumate regulat) precum şi a condimentelor ce erau adăugate: scorţişoara (afrodisiac pentru femei), cardamonul (pentru bărbaţi) sau cuişoare (pentru ambele sexe). Se spune că oraşul Gaziantep, din sud-estul Turciei, în apropiere de graniţa cu Siria, ar fi locul unde ar fi apărut acest desert şi că aici poţi manca cea mai bună baclava. De altfel Gaziantep este recunoscut pentru gustul deosebit al mâncărurilor de aici, diferit de cele din restul Turciei. Pentru a vinde mai bine produsul, multi comercianţi afirmă ca sunt din Gaziantep...

După cum se poate observa, diverse ţări îşi dispută originile baclavalei. Turcii afirmă că baclavaua a fost preluată ca cel mai apreciat desert la Palatul Topkapi şi, ar fi apărut în Evul Mediu în oraşul Gaziantep situat la graniţa cu Siria, oraş renumit pentru comerţul cu fistic. Grecii susţin că baclavaua ar fi o creaţie pur elenă, aducând în sprijinul acestei teorii o scriere din sec. III Id.H Deipnosophistae, aparţinând grecului Athenaeus. Acesta vorbeşte despre un desert numit koptoplakous, considerat de greci o straveche variantă a baclavalei. Armenii fundamentează originea baclavalei plecând de la denumirea acesteia (în armeană pakhlava) pak = post iar, lavash = paine, ar fi deci vorba despre un fel de paine care se mânca încă din vremuri străvechi, în timpul postului. 

În plus, argumentarea originii armeneşti a pakhlavalei, menţionează şi arealul de răspândire a nucului, nucile fiind principalul ingredient al acesteia. Nucul creştea nativ pe teritoriul Armeniei dar, nu şi în Grecia, popoarele din jurul Armeniei obţinând nuci în urma schimburilor comerciale. Plecând de la acest fapt, armenii revendică paternitatea şi pentru alte deserturi ce au la bază nuci, unul dintre ele fiind kataiful. În mod surprinzător, reţeta unei plăcinte asemanatoare baclavalei o descoperim menţionată într-o carte de bucate din China, scrisă în anul 1330 sub dinastia mongola Yuan, dinastie proclamată de însuşi Kubilai Han, nepotul lui Ginghis Han.

Indiferent din ce ţară a provenit de fapt baclavaua, aceasta rămâne un desert absolut delicios. Recunosc însă că îmi surâde ideea de gusta toate variantele sale personalizate, până acum am gustat doar varianta turcească şi mi-a plăcut. Am gasit şi o reţetă, poate voi încerca şi eu pe viitor.

Ingrediente

• 250–300 g foi de plăcintă
• 150 g margarină
• 250 g miez de nucă
• 1 linguriţă scorţişoară
• 200 g zahăr
• 120 g miere
• 150 ml apă
• 1 linguriţă esenţa de vanilie sau apă de flori

Mod de preparare
1. Foile se împart în 3 părţi egale. Nucile se macină în maşina de biscuiţi, după care se amestecă cu scotisoara. Nucile se împart în 2 părţi egale. Dacă aveţi foi congelate, acestea trebuie scoase cu cel puţin două ore înainte de a vă apuca de lucru.
2. Se încălzeşte margarină. Se ia o foaie, se pune în tavă şi se unge, se pune următoarea foaie, se unge şi tot aşa până se termină prima treime de foi. Peste foi se pune jumătate din nucile măcinate. Păstraţi pentru suprafaţa foi întregi.
3. Se aşează peste nuci foile (a doua treime) repetând operaţia făcută cu prima treime. Se presară a doua jumătate de nuci măcinate. Se acoperă cu ultima treime foile unse.
4. Se acoperă ca să nu se usuce şi se dă la frigider 30-45 de minute. Se aprinde cuptorul la 180°. Se scoate tava din frigider şi se trece la porţionarea baclavalelor. Se taie după preferinţa: dreptunghiuri, pătrate, romburi, etc. Se dă la cuptor aproximativ 25 de minute până se rumeneşte frumos.
5. Între timp se face siropul. Se ametesteca apă cu zahărul într-o crăticioara la foc mic. După ce au dat în fiert de adăugă mierea, lăsând compoziţia să dea din nou în fiert. După ce a început din nou să fiarbă se adăugă vanilia, eventual rom sau apă de flori. Se toarnă siropul fierbinte peste baclavaua abia scoasă din cuptor, eventual, cu ajutorul unui mic polonic.
6. Se servesc reci.

Afiyet olsun!:) (Poftă bună)

Surse: Sursa 1 
          Sursa 2 
          Sursa 3
          Sursa 4
Pozele sunt luate de pe Google

AJDA PEKKAN-DIVA MUZICII POP TURCEŞTI

Ayşe Ajda Pekkan s-a născut la data de 12 februarie 1946, în Istanbul, Turcia. Cunoscută ca "Diva Pop" sau "Superstarul muzicii pop turceşti", Ajda Pekkan este una din cele mai de succes artiste ale Turciei, reuşind să vândă peste 42 de milioane de discuri în întreaga lume. De-a lungul carierei sale, Ajda a înregistrat cântece în nouă limbi străine. 

În anul 1962 a început să cânte în renumitul club de noapte "Çatı", urmând ca anul următor să se lanseze în cariera sa profesională. Ajda Pekkan şi-a început cariera ca şi actriţă, apărând în aproximativ 50 de filme. Prima sa înregistrare, "Her Yerde Kar Var" i-a adus un mare succes.

                     

                          Ajda în filmul "Babamız Evleniyor" (1965)

În anii 70 Ajda s-a mutat în Franţa şi a lansat primul single în limba franceză în colaborare cu Mort Shuman. Succesul cântecelor sale a rezultat într-o serie de concerte cu Enrico Macias la Paris, Olympia.

 În anul 1980 a reprezentat Turcia la concursul Eurovision cu melodia "Petr'Oil".

În anul 1991 a lansat "Seni Seçtim"(Te aleg pe tine). În anul 1998 a lansat best seller-ul "The best of Ajda". 

                             
                     În acest videoclip seamănă foarte mult cu Dalida...

"Nu plânge,mamă"

În anul 2001 a început să cânte în clubul Catwalk, unde toate concertele sale au fost un real succes, de aceea cântăreaţa a continuat să cânte aici încă 6 luni în plus faţă de cât era prevăzut. În următoarele videoclipuri se remarcă faptul că vocea Ajdei s-a maturizat. Este normal, timpul a trecut şi pentru vocea sa, deşi pentru fizicul său nu. 

În 2007 a început o serie de concerte sub titlul "Ajda goes Disco", interpretând cântecele sale în ritmuri disco cu ajutorul celor mai faimoşi DJ din Turcia.

În anul 2011 a lansat melodia "Yakar Geçerim", compusă de celebrul Tarkan, melodie ce a fost foarte bine primită de public.
                                 
                                         Ajda&Tarkan în concert

În anul 2013 a dăruit publicului un nou single intitulat "Ara Sıcak". Se pare că Lady Gaga şi Madonna au concurenţă în Turcia. :)

 Cea mai recentă melodie a sa este ''Yakarım Canını". Mie îmi place mai mult varianta slow. Această melodie a fost folosită în serialul Furtuna pe Bosfor, într-o scenă ce îi avea în prim plan pe Cihan și Gulseren. Dacă găsesc episodul poate avem și câteva versuri traduse de cei de la Kanal D.

Una din cele mai recente apariții ale Ajdei... Frumoasă, elegantă, nonconformistă, excentrică, seducătoare şi cu atitudine, Ajda Pekkan a reuşit să se adapteze fiecărei perioade şi să se menţină într-o lume în care competiţia este acerbă. Versatilă, Ajda a abordat diverse stiluri, satisfăcând gusturile unui public variat. De la melodii cu versuri impregnate cu metafore, melodii disco, până la melodii ritmate ce pot fi ascultate în cluburi sau la petreceri, muzica Ajdei are un acel ceva care atrage. Publicația americană The New York Times descria vocea Ajdei ca fiind: ,,O voce flexibilă de alto, un amestec de siguranță cu înflorituri dramatice. Pentru un ascultător american Ajda Pekkan este un fel de Cher însă cu o valență mult mai cosmopolită”

De-a lungul timpului a suferit diverse schimbări de look. După cum se poate observa şi în poze, şi-a schimbat culoarea ochilor cu ajutorul lentilelor de contact şi a apelat la chirurgia estetică. Ca o paranteză, există persoane care sunt de părere că are un chirurg bun pentru ca acum arată mult mai bine faţă de cum arăta în tinereţe. Eu consider că era frumoasă şi cu ani în urmă. Oricum, la corp se menţine foarte bine pentru vârsta ei. Nu am nici o obiecție în ceea ce privește intervențiile estetice atâta timp cât sunt făcute bine și nu sunt în exces. Ce mi se pare totuși ciudat e numărul mare de tinere care aleg să se opereze major, așa ca un capriciu. Ma gandesc ce vor face mai încolo. Sunt de părere că în toate trebuie să existe o măsură. Nu sunt împotriva operaţiilor şi cred că lumea showbizului este grea şi de aceea majoritatea vedetelor sunt nevoite să se opereze pentru a arata cât mai mult timp tinere şi strălucitoare. Odată ce ai pierdut acestea, eşti dat la o parte. Acesta este adevărul. Dacă ţi-au apărut câteva riduri, este tragedie. Această lume a spectacolului nu este atât de minunată precum pare, iar societatea este avidă de frumuseţe, perfecţiune şi tinereţe. Şi este critică, foarte critică... M-am îndepărtat de la subiect însă am simţit nevoia să scriu asta. 

În ceea ce priveşte vestimentaţia, Ajda s-a aliniat cu trendul actual şi a folosit ţinute provocatoare. Aceste ţinute merg mână în mână cu atitudinea şi energia ce o emană pe scenă. 

În concluzie, Ajda Pekkan este o artistă valoroasă şi talentată, o adevărată reprezentantă a Turciei în întreaga lume. Pentru arta sa  merită aplauze şi un înfocat... Aferim! (Bravo)

În speranţa că v-a plăcut selecţia realizată de mine, vă doresc audiţie plăcută!

*Notă: Pozele au fost preluate de pe Internet și de pe pagina oficială de facebook a artistei

           
Surse:  Sursa 1

              Sursa 2

              Sursa 3