Sezen Aksu (pe numele său de fată Fatma Sezen Yıldırım) s-a născut la data de 13 iulie 1954, în Sarayköy, Denizli, Turcia. Denumită de public "Regina pop-ului turcesc" sau "Mica vrabie" (Minik Serçe), Sezen este cântăreaţă, compozitoare, producătoare şi este o adevarată icoană în Turcia. De-a lungul carierei sale a reuşit să vândă peste 40 milioane de discuri în întreaga lume. Împreună cu buna sa prietenă, Ajda Pekkan, este considerată a fi fondatoare a bazelor muzicii pop turceşti din perioada anilor 70.
"Cântam în cor şi am realizat că vocea mea era mai puternică decât a celorlalţi", a mărturisit artista. Părinţii artistei nu erau de acord cu pasiunea ei pentru muzică şi vroiau sa o vadă medic sau inginer aşa că obişnuia să aştepte ca aceştia să plece şi apoi se ducea pe balcon şi cânta. Sezen Aksu dezvăluia faptul că: "Îndată ce am realizat că am acest dar, iar părinţii mei se opuneau acestei idei, obişnuiam să aştept să iasa la film sau pur şi simplu să iasă; stingeam lumina, ieşeam pe balcon şi mă uitam pe stradă pentru a vedea oamenii adunându-se pentru a mă asculta" După terminarea liceului s-a înscris la "Institutul Local de Agricultură" însă s-a retras pentru a se dedica chemării sale.
Sezen a lansat prima sa melodie ''Haydi Şansım''(Hai norocul meu) în anul 1975 sub numele de Sezen Seley. Cu toate acestea, abia în anul următor a reuşit să se facă remarcată prin melodia ''Olmaz Olsun'' (Mi-aş fi dorit să nu se fi întâmplat niciodată) care a ajuns să fie numărul 1 în topurile turceşti. Primul său album, intitulat ''Serçe'' (Vrabie), a fost lansat în anul 1978.
În anii 80, Sezen a avut o relaţie atât profesională cât şi romantică cu Onno Tunç. Din colaborarea celor doi s-au născut melodii care şi-au lăsat amprenta asupra muzicii pop turceşti din perioada respectivă. Printre acestea se enumeră: Sen Ağlama (Nu plânge), Git (Pleacă).
Muzica sa a atins un alt prag al maturităţii în anii 90. În acest an a co-produs cel mai bine vândut album al său: ''Gülümse'' (Zâmbet). Melodia ''Hadi Bakalım'' (Vino acum) de pe acest album a devenit un hit atât în Turcia cât şi în Europa şi a fost publicat ca şi single în Germania. După despărţirea de Tunç în anul 1995, lansează albumul ''Işık Doğudan Yükselir'', albumul ce îi deschide porţile către Europa şi îi crează un nume şi în afara ţării natale. Anul următor a prezentat ''Düş Bahçeleri'' (Grădini de vis) ca tribut către Tunç, care şi-a pierdut viaţa în urma prăbuşirii avionului personal. În 1997 a dăruit publicului un alt album intitulat: "Düğün ve Cenaze" (Nunta şi înmormântarea). Titlul probabil se poate pune pe seama dispariţiei omului cu care a împărţit ani din viaţa sa dar şi iubirea pentru muzică.
S-a întors la rădăcinile sale prin albumul "Adı Bende Saklı" (Numele său e ascuns în mine) prin intermediul căruia a început să folosească sunete experimentale, făcând muzica pop turcească să atingă noi culmi. În albumele următoare a continuat cu acest trend. Dintre acestea se disting:"Deliveren","Şarkı Söylemek Laz" (Trebuie să cânt),"Yaz Bitmeden" (Înainte ca vara să se încheie). În 2005 a scos pe piaţă două albume:''Bahane'' (Scuză) şi "Kardelen" (Ghiocel). Tot în acest an a apărut în filmul documentar "Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul", în care a interpretat "Istanbul Hatirasi".
În 2009 a lansat albumul intitulat "Yürüyorum Düş Bahçelerinde". Acest album conţine cântece noi originale precum şi cântece mai vechi compuse de Sezen pentru alţi solişti.
Sezen Aksu se remarcă ca fiind prima artistă turcă care a compus şi a interpretat propriile melodii iar stilul său eclectic şi influenţele diverse reflectă multiplele sale faţete ca artistă. Sezen îmbină cu succes folkul tradiţional estic şi muzica populară vestică, chiar şi unele aspecte ale rockului tradiţional.
Acest lucru i-a permis să comunice lumii versurile sale profunde şi emoţionale iar muzica sa este preferată de toate categoriile de vârste.
Sezen Aksu nu este cunoscută doar pentru vocea sa remarcabilă ci şi pentru implicarea sa în societate şi interesele sale. În 2008 a colaborat cu National Geographic, pentru care a cântat "Dansoz Dünya" pentru a acompania videoclipul lor realizat cu ocazia sărbătoririi Zilei pământului (Earth Day). De asemenea, a promovat campanii care sprijină acţiuni caritative la nivel mondial, printre acestea se numără acordarea unei şanse la educaţie a copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat.
Considerată de mulţi ca fiind o poetă lirică, melodiile sale tratează în mod comun ideea de singurătate. Acest aspect reiese din melodia "Gülümse", în care spune: "Sunt atât de singuratică încât nu am nici măcar o pisică". Se spune că melodiile sale subliniază fragilitatea emoţiilor umane, reflectă asupra condiţiei umane şi a sentimentelor profunde precum cele de iubire şi remuşcare. "Muzica mea este ca Turcia, ca Anatolia", spunea. Refuzând să se supună oricăror limite, Sezen a publicat o carte numită "Poeme în devenire", care este o colecţie de versuri a peste 400 de cântece ale sale.
Compozitorul şi pianistul turc Fahir Atakoglu considera că: "Limba turcă nu este o limbă care sună bine, nu este muzicală precum engleza sau franceza; însă cu artişti precum Sezen, pentru prima oară cuvintele turceşti au devenit mai muzicale, a început să spună ceva mult mai profund, nu mai era simplă". Sper ca dânsul se referă la limba turcă de sine stătătoare că nu e muzicală. Pentru că atunci când limba turcă întâlneşte muzica, devine plăcută şi plină de sens şi încărcătură emoţională. Aceasta este părerea mea, desigur. Dar când vine vorba de muzică limba turcă nu are de ce să invidieze celelalte limbi, e minunată, iar versurile sunt impregnate de metafore. Muzica turcă atinge sufletul, dacă ştii cum să o asculţi.
Am ascultat-o pe Sezen cu ani în urmă cântând un duet cu tenorul Alessandro Safina. Au trecut anii. Câutând informaţii despre Ajda Pekkan, am redescoperit-o pe Sezen Aksu şi nu ştiam de unde îmi este cunoscută. Shame on me că am uitat! Dar poate aşa a fost să fie pentru că pe atunci nu eram aşa coaptă la minte ca acum. Acum am altă percepţie despre muzică şi parcă ştiu să ascult altfel. Poate are legătură şi antrenamentul pentru că ascult mult şi din multe stiluri.
Acest lucru i-a permis să comunice lumii versurile sale profunde şi emoţionale iar muzica sa este preferată de toate categoriile de vârste.
Sezen Aksu nu este cunoscută doar pentru vocea sa remarcabilă ci şi pentru implicarea sa în societate şi interesele sale. În 2008 a colaborat cu National Geographic, pentru care a cântat "Dansoz Dünya" pentru a acompania videoclipul lor realizat cu ocazia sărbătoririi Zilei pământului (Earth Day). De asemenea, a promovat campanii care sprijină acţiuni caritative la nivel mondial, printre acestea se numără acordarea unei şanse la educaţie a copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat.
Considerată de mulţi ca fiind o poetă lirică, melodiile sale tratează în mod comun ideea de singurătate. Acest aspect reiese din melodia "Gülümse", în care spune: "Sunt atât de singuratică încât nu am nici măcar o pisică". Se spune că melodiile sale subliniază fragilitatea emoţiilor umane, reflectă asupra condiţiei umane şi a sentimentelor profunde precum cele de iubire şi remuşcare. "Muzica mea este ca Turcia, ca Anatolia", spunea. Refuzând să se supună oricăror limite, Sezen a publicat o carte numită "Poeme în devenire", care este o colecţie de versuri a peste 400 de cântece ale sale.
Compozitorul şi pianistul turc Fahir Atakoglu considera că: "Limba turcă nu este o limbă care sună bine, nu este muzicală precum engleza sau franceza; însă cu artişti precum Sezen, pentru prima oară cuvintele turceşti au devenit mai muzicale, a început să spună ceva mult mai profund, nu mai era simplă". Sper ca dânsul se referă la limba turcă de sine stătătoare că nu e muzicală. Pentru că atunci când limba turcă întâlneşte muzica, devine plăcută şi plină de sens şi încărcătură emoţională. Aceasta este părerea mea, desigur. Dar când vine vorba de muzică limba turcă nu are de ce să invidieze celelalte limbi, e minunată, iar versurile sunt impregnate de metafore. Muzica turcă atinge sufletul, dacă ştii cum să o asculţi.
Am ascultat-o pe Sezen cu ani în urmă cântând un duet cu tenorul Alessandro Safina. Au trecut anii. Câutând informaţii despre Ajda Pekkan, am redescoperit-o pe Sezen Aksu şi nu ştiam de unde îmi este cunoscută. Shame on me că am uitat! Dar poate aşa a fost să fie pentru că pe atunci nu eram aşa coaptă la minte ca acum. Acum am altă percepţie despre muzică şi parcă ştiu să ascult altfel. Poate are legătură şi antrenamentul pentru că ascult mult şi din multe stiluri.
În concluzie, Sezen Aksu este o artistă multifaţetică. Poetă, compozitoare, interpretă, Sezen a ştiut să se reinventeze şi să se redescopere mereu. A îndrăznit, a luptat, a rupt bariere şi a triumfat ducând muzica turcă pe culmi înalte. Vocea sa, puternică dar şi sensibilă şi fragilă în acelaşi timp, atinge pe oricine. Nu contează dacă înţelegi limba sau nu, asta e frumuseţea muzicii, are un limbaj universal pe care fiecare îl poate simţi, indiferent de naţionalitate. Nu doar vocea îi este expresivă, ci şi chipul. Îmi inspiră calm dar şi tandreţe. În muzica sa se revarsă, asemeni unui râu, toată fericirea, durerea, neputinţa, disperarea, drama, lupta, singurătatea unui popor.
Îşi merită pe deplin numele dat de către admiratori, acela de regină a muzicii pop turceşti. Desigur fiecare public îşi numeşte artistul preferat în fel şi chip, aşa cum simte şi există şi subiectivitatea născută din sentimentele nutrite pentru artistul în cauză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu